prepuitor

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From prepune +‎ -ător.

Adjective[edit]

prepuitor m or n (feminine singular prepuitoare, masculine plural prepuitori, feminine and neuter plural prepuitoare)

  1. (obsolete) suspicious

Declension[edit]

Declension of prepuitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite prepuitor prepuitoare prepuitori prepuitoare
definite prepuitorul prepuitoarea prepuitorii prepuitoarele
genitive/
dative 		indefinite prepuitor prepuitoare prepuitori prepuitoare
definite prepuitorului prepuitoarei prepuitorilor prepuitoarelor

Noun[edit]

prepuitor m (plural prepuitori)

  1. (obsolete) denouncer

Declension[edit]

Declension of prepuitor
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) prepuitor prepuitorul (niște) prepuitori prepuitorii
genitive/dative (unui) prepuitor prepuitorului (unor) prepuitori prepuitorilor
vocative prepuitorule prepuitorilor

References[edit]

  • prepuitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=prepuitor&oldid=71008742"