presimți
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a presimți (third-person singular present presimte, past participle presimțit) 4th conj.
- to foretell
Conjugation[edit]
conjugation of presimți (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a presimți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | presimțind | ||||||
| past participle | presimțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | presimț | presimți | presimțe | presimțim | presimțiți | presimț | |
| imperfect | presimțeam | presimțeai | presimțea | presimțeam | presimțeați | presimțeau | |
| simple perfect | presimții | presimțiși | presimți | presimțirăm | presimțirăți | presimțiră | |
| pluperfect | presimțisem | presimțiseși | presimțise | presimțiserăm | presimțiserăți | presimțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să presimț | să presimți | să presimță | să presimțim | să presimțiți | să presimță | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | presimțe | presimțiți | |||||
| negative | nu presimți | nu presimțiți | |||||