răboji
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From răboj.
Verb[edit]
a răboji (third-person singular present răbojește, past participle răbojit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of răboji (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a răboji | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răbojind | ||||||
| past participle | răbojit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răbojesc | răbojești | răbojește | răbojim | răbojiți | răbojesc | |
| imperfect | răbojeam | răbojeai | răbojea | răbojeam | răbojeați | răbojeau | |
| simple perfect | răbojii | răbojiși | răboji | răbojirăm | răbojirăți | răbojiră | |
| pluperfect | răbojisem | răbojiseși | răbojise | răbojiserăm | răbojiserăți | răbojiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răbojesc | să răbojești | să răbojească | să răbojim | să răbojiți | să răbojească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răbojește | răbojiți | |||||
| negative | nu răboji | nu răbojiți | |||||