răspica
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a răspica (third-person singular present răspică, past participle răspicat) 1st conj.
- to pronounce clearly
Conjugation[edit]
conjugation of răspica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a răspica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răspicând | ||||||
| past participle | răspicat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răspic | răspici | răspică | răspicăm | răspicați | răspică | |
| imperfect | răspicam | răspicai | răspica | răspicam | răspicați | răspicau | |
| simple perfect | răspicai | răspicași | răspică | răspicarăm | răspicarăți | răspicară | |
| pluperfect | răspicasem | răspicaseși | răspicase | răspicaserăm | răspicaserăți | răspicaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răspic | să răspici | să răspice | să răspicăm | să răspicați | să răspice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răspică | răspicați | |||||
| negative | nu răspica | nu răspicați | |||||