reîmprumuta
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a reîmprumuta (third-person singular present reîmprumută, past participle reîmprumutat) 1st conj.
- to reborrow
Conjugation[edit]
conjugation of reîmprumuta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a reîmprumuta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | reîmprumutând | ||||||
| past participle | reîmprumutat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | reîmprumut | reîmprumuți | reîmprumută | reîmprumutăm | reîmprumutați | reîmprumută | |
| imperfect | reîmprumutam | reîmprumutai | reîmprumuta | reîmprumutam | reîmprumutați | reîmprumutau | |
| simple perfect | reîmprumutai | reîmprumutași | reîmprumută | reîmprumutarăm | reîmprumutarăți | reîmprumutară | |
| pluperfect | reîmprumutasem | reîmprumutaseși | reîmprumutase | reîmprumutaserăm | reîmprumutaserăți | reîmprumutaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să reîmprumut | să reîmprumuți | să reîmprumute | să reîmprumutăm | să reîmprumutați | să reîmprumute | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | reîmprumută | reîmprumutați | |||||
| negative | nu reîmprumuta | nu reîmprumutați | |||||
References[edit]
- reîmprumuta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN