reîndrepta
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a reîndrepta (third-person singular present reîndreaptă, past participle reîndreptat) 1st conj.
- to correct
Conjugation[edit]
conjugation of reîndrepta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a reîndrepta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | reîndreptând | ||||||
| past participle | reîndreptat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | reîndrept | reîndrepți | reîndreptă | reîndreptăm | reîndreptați | reîndreptă | |
| imperfect | reîndreptam | reîndreptai | reîndrepta | reîndreptam | reîndreptați | reîndreptau | |
| simple perfect | reîndreptai | reîndreptași | reîndreptă | reîndreptarăm | reîndreptarăți | reîndreptară | |
| pluperfect | reîndreptasem | reîndreptaseși | reîndreptase | reîndreptaserăm | reîndreptaserăți | reîndreptaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să reîndrept | să reîndrepți | să reîndrepte | să reîndreptăm | să reîndreptați | să reîndrepte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | reîndreptă | reîndreptați | |||||
| negative | nu reîndrepta | nu reîndreptați | |||||
References[edit]
- reîndrepta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN