recăpăta
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a recăpăta (third-person singular present recapătă, past participle recăpătat) 1st conj.
- to regain
Conjugation[edit]
conjugation of recăpăta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a recăpăta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | recăpătând | ||||||
| past participle | recăpătat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | recăpăt | recăpăți | recăpătă | recăpătăm | recăpătați | recăpătă | |
| imperfect | recăpătam | recăpătai | recăpăta | recăpătam | recăpătați | recăpătau | |
| simple perfect | recăpătai | recăpătași | recăpătă | recăpătarăm | recăpătarăți | recăpătară | |
| pluperfect | recăpătasem | recăpătaseși | recăpătase | recăpătaserăm | recăpătaserăți | recăpătaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să recăpăt | să recăpăți | să recăpăte | să recăpătăm | să recăpătați | să recăpăte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | recăpătă | recăpătați | |||||
| negative | nu recăpăta | nu recăpătați | |||||