recuceri
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a recuceri (third-person singular present recucerește, past participle recucerit) 4th conj.
- to reconquer
Conjugation[edit]
conjugation of recuceri (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a recuceri | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | recucerind | ||||||
| past participle | recucerit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | recuceresc | recucerești | recucerește | recucerim | recuceriți | recuceresc | |
| imperfect | recuceream | recucereai | recucerea | recuceream | recucereați | recucereau | |
| simple perfect | recucerii | recuceriși | recuceri | recucerirăm | recucerirăți | recuceriră | |
| pluperfect | recucerisem | recuceriseși | recucerise | recuceriserăm | recuceriserăți | recuceriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să recuceresc | să recucerești | să recucerească | să recucerim | să recuceriți | să recucerească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | recucerește | recuceriți | |||||
| negative | nu recuceri | nu recuceriți | |||||