repercuta
Jump to navigation
Jump to search
See also: répercuta
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French répercuter.
Verb[edit]
a repercuta (third-person singular present repercutează, past participle repercutat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of repercuta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a repercuta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | repercutând | ||||||
| past participle | repercutat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | repercutez | repercutezi | repercutează | repercutăm | repercutați | repercutează | |
| imperfect | repercutam | repercutai | repercuta | repercutam | repercutați | repercutau | |
| simple perfect | repercutai | repercutași | repercută | repercutarăm | repercutarăți | repercutară | |
| pluperfect | repercutasem | repercutaseși | repercutase | repercutaserăm | repercutaserăți | repercutaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să repercutez | să repercutezi | să repercuteze | să repercutăm | să repercutați | să repercuteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | repercutează | repercutați | |||||
| negative | nu repercuta | nu repercutați | |||||
Spanish[edit]
Verb[edit]
repercuta
- inflection of repercutir: