situa

See also: situá, sitúa, and situà

Catalan

Pronunciation

• IPA^(key): (Central, Balearic) [siˈtu.ə]
• IPA^(key): (Valencian) [siˈtu.a]

Verb

situa

1. inflection of situar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

French

Verb

situa

1. third-person singular past historic of situer

Anagrams

• suait, tuais, usait

Italian

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈsi.tu.a/, /ˈsi.twa/
• Rhymes: -itua, -itwa
• Hyphenation: sì‧tu‧a, sì‧tua

Verb

situa

1. inflection of situare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• usati

Latin

Verb

situā

1. second-person singular present active imperative of situō

Portuguese

Pronunciation

• IPA^(key): /siˈtu.ɐ/

• Rhymes: -uɐ
• Hyphenation: si‧tu‧a

Verb

situa

1. inflection of situar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French situer.

Verb

a situa (third-person singular present situează, past participle situat) 1st conj.

1. to locate

Conjugation

    conjugation of situa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a situa
gerund			situând
past participle			situat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	situez	situezi	situează	situăm	situați	situează
	imperfect	situam	situai	situa	situam	situați	situau
	simple perfect	situai	situași	situă	situarăm	situarăți	situară
	pluperfect	situasem	situaseși	situase	situaserăm	situaserăți	situaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să situez	să situezi	să situeze	să situăm	să situați	să situeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		situează			situați
	negative		nu situa			nu situați