sprințăreț
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Adjective[edit]
sprințăreț m or n (feminine singular sprințăreață, masculine plural sprințăreți, feminine and neuter plural sprințărețe)
Declension[edit]
Declension of sprințăreț
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | sprințăreț | sprințăreață | sprințăreți | sprințărețe | ||
| definite | sprințărețul | sprințăreața | sprințăreții | sprințărețele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | sprințăreț | sprințărețe | sprințăreți | sprințărețe | ||
| definite | sprințărețului | sprințăreței | sprințăreților | sprințărețelor | |||
References[edit]
- sprințăreț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN