străjuit

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

Past participle of străjui.

Adjective[edit]

străjuit m or n (feminine singular străjuită, masculine plural străjuiți, feminine and neuter plural străjuite)

  1. (obsolete) guarded

Declension[edit]

Declension of străjuit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite străjuit străjuită străjuiți străjuite
definite străjuitul străjuita străjuiții străjuitele
genitive/
dative 		indefinite străjuit străjuite străjuiți străjuite
definite străjuitului străjuitei străjuiților străjuitelor

Verb[edit]

străjuit (past participle of străjui)

  1. past participle of străjui

References[edit]

  • străjuit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=străjuit&oldid=71235381"