strămoși

Romanian

Etymology

From strămoș.

Verb

a strămoși (third-person singular present strămoșește, past participle strămoșit) 4th conj.

1. to inherit

Conjugation

    conjugation of strămoși (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a strămoși
gerund			strămoșind
past participle			strămoșit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	strămoșesc	strămoșești	strămoșește	strămoșim	strămoșiți	strămoșesc
	imperfect	strămoșeam	strămoșeai	strămoșea	strămoșeam	strămoșeați	strămoșeau
	simple perfect	strămoșii	strămoșiși	strămoși	strămoșirăm	strămoșirăți	strămoșiră
	pluperfect	strămoșisem	strămoșiseși	strămoșise	strămoșiserăm	strămoșiserăți	strămoșiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să strămoșesc	să strămoșești	să strămoșească	să strămoșim	să strămoșiți	să strămoșească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		strămoșește			strămoșiți
	negative		nu strămoși			nu strămoșiți

References

• strămoși in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN