strecura

Romanian

Alternative forms

• străcura

Etymology

Probably from a Vulgar Latin root *extracolāre or *transcolāre, from Latin colāre, present active infinitive of colō (“filter, strain, purify”). Compare Aromanian stricor, stricurari. Less likely from s- + trece (“pass”), and with influence from verbs like spânzura, vântura, etc.

Pronunciation

• Audio

  (file)

Verb

a strecura (third-person singular present strecoară, past participle strecurat) 1st conj.

1. to strain, filter, let pass
2. to slip by or past, steal away
3. to squeeze in, penetrate into

Conjugation

    conjugation of strecura (first conjugation, no infix)

infinitive			a strecura
gerund			strecurând
past participle			strecurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	strecor	strecori	strecoară	strecurăm	strecurați	strecoară
	imperfect	strecuram	strecurai	strecura	strecuram	strecurați	strecurau
	simple perfect	strecurai	strecurași	strecură	strecurarăm	strecurarăți	strecurară
	pluperfect	strecurasem	strecuraseși	strecurase	strecuraserăm	strecuraserăți	strecuraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să strecor	să strecori	să strecoare	să strecurăm	să strecurați	să strecoare
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		strecoară			strecurați
	negative		nu strecura			nu strecurați

Derived terms

• strecurare
• strecurătoare