struțuleț
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
struțuleț m (plural struțuleți)
- diminutive of struț
Declension[edit]
Declension of struțuleț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) struțuleț | struțulețul | (niște) struțuleți | struțuleții |
genitive/dative | (unui) struțuleț | struțulețului | (unor) struțuleți | struțuleților |
vocative | struțulețule | struțuleților |