turcomerit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Greek τουρκομερίτης (tourkomerítis). By surface analysis, turc + -o- + merit.
Adjective[edit]
turcomerit m or n (feminine singular turcomerită, masculine plural turcomeriți, feminine and neuter plural turcomerite)
- supporting the Turks
Declension[edit]
Declension of turcomerit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | turcomerit | turcomerită | turcomeriți | turcomerite | ||
| definite | turcomeritul | turcomerita | turcomeriții | turcomeritele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | turcomerit | turcomerite | turcomeriți | turcomerite | ||
| definite | turcomeritului | turcomeritei | turcomeriților | turcomeritelor | |||
References[edit]
- turcomerit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN