ūbertāte
- ablative singular of ūbertās
Borrowed from French uberté or Latin ubertas.
ubertate f (uncountable)
- uberty
declension of ubertate (singular only)
|
singular
|
f gender
|
indefinite articulation
|
definite articulation
|
nominative/accusative
|
(o) ubertate
|
ubertatea
|
genitive/dative
|
(unei) ubertăți
|
ubertății
|
vocative
|
|
- ubertate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN