binefăcător

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From bine +‎ făcător or bineface +‎ -ător, modeled on French bienfaiteur, Latin benefactor.

Pronunciation[edit]

  • IPA(key): /ˌbi.ne.fə.kəˈtor/

Noun[edit]

binefăcător m (plural binefăcători)

  1. benefactor, conferrer
  2. do-gooder

Antonyms[edit]

Adjective[edit]

binefăcător m or n (feminine singular binefăcătoare, masculine plural binefăcători, feminine and neuter plural binefăcătoare)

  1. beneficent, charitable

Declension[edit]

Declension of binefăcător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite binefăcător binefăcătoare binefăcători binefăcătoare
definite binefăcătorul binefăcătoarea binefăcătorii binefăcătoarele
genitive/
dative 		indefinite binefăcător binefăcătoare binefăcători binefăcătoare
definite binefăcătorului binefăcătoarei binefăcătorilor binefăcătoarelor
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=binefăcător&oldid=73337756"