feri

See also: Feri, ferî, ferì, ferī, ferí, and féri

Galician

Verb

feri

1. (reintegrationist norm) inflection of ferir:
   1. first-person singular preterite indicative
   2. second-person plural imperative

Indonesian

Noun

feri (first-person possessive feriku, second-person possessive ferimu, third-person possessive ferinya)

1. ferry

Latin

Noun

ferī

1. inflection of ferus:
   1. nominative/vocative plural
   2. genitive singular

Verb

ferī

1. second-person singular present active imperative of feriō

Malay

Etymology

Borrowed from English ferry.

Noun

feri (plural feri-feri, informal 1st possessive feriku, 2nd possessive ferimu, 3rd possessive ferinya)

1. ferry

Middle English

Noun

feri

1. Alternative form of ferie (“weekday”)

Portuguese

Verb

feri

1. inflection of ferir:
   1. first-person singular preterite indicative
   2. second-person plural imperative

Romanian

Etymology

Probably from Latin ferīre, present active infinitive of feriō (“strike”), of Proto-Indo-European origin, with a related but shifted semantic development in Romanian (with the meaning seeming to derive from the reaction to being struck or attacked). Other less likely explanations include a Vulgar Latin *auferīre, from an alteration of auferre (as with suferi < suffere). Compare Aromanian afirescu, afiriri. Some have tried to connect it, at least in the archaic or regional sense of "to celebrate a holiday", with a Vulgar Latin *fērīre, from fēriae.

Pronunciation

• Audio

  (file)

• Audio

  (file)

Verb

a feri (third-person singular present ferește, past participle ferit) 4th conj.

1. (reflexive, transitive) to guard from, fend
   • 1874, Alexandru Odobescu, Pseudokynegeticos, chapter 4:

     Aceștia trebuie să fie cu fața în sus, cu urechi păroase pe frunte, cu gura mare, astfel ca măselele căscate să verse foc mișcându-se, cu pântecele strânse îngust la vintre, cu coada scurtă, cu șale lungi, cu coama măruntă pe grumaz, nu prea stufoasă, dar îndestulă, ca să-i ferească de frig, iar sub umerii lor sănătoși să se-nalțe un piept care să ducă la alergătură multă și să nu se obosească de cele mai mari goane.

     These must have an upturned face, shaggy ears on the forehead, a big mouth so that the open teeth can blow fire while moving, an abdomen drawn narrow by the belly, a short tail, with long hips, a fine mane on the nape, not too thick, but sufficient, to guard then from the cold, and under their healthy shoulders must be a breast tolerant of much running and not growing tired of the longest strides.

   • 1880, Ion Creangă, The Bear Tricked by the Fox:

     Dar șireata vulpe știe cum să se ferească de mânia ursului.

     But the sly fox knows how to guard from the wrath of the bear.

2. (transitive, rare) to duck, dodge, avoid
   • 1942, Mihail Sebastian, The Star Without a Name act I, introduction:

     O voce se aude strigând somnoroasă: ferește linia, ferește linia.

     A sleepy voice is heard shouting: avoid the line, avoid the line.

3. (reflexive) to recoil, shirk
4. to be on one's guard, be wary
5. (obsolete) to observe, keep
   • XVIth C., Schei Psalter 18:21:

     Că feriiu caile Domnului, și nu necurățiiu de Dumnedzeul mieu.

     For I have kept the ways of the LORD, and have not wickedly departed from my God.

6. (archaic, regional) to respect or keep (a holiday), celebrate

Conjugation

    conjugation of feri (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a feri
gerund			ferind
past participle			ferit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	feresc	ferești	ferește	ferim	feriți	feresc
	imperfect	feream	fereai	ferea	feream	fereați	fereau
	simple perfect	ferii	feriși	feri	ferirăm	ferirăți	feriră
	pluperfect	ferisem	feriseși	ferise	feriserăm	feriserăți	feriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să feresc	să ferești	să ferească	să ferim	să feriți	să ferească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ferește feri			feriți
	negative		nu feri			nu feriți

Derived terms

• Doamne ferește
• ferire
• fereală
• feritor

Sranan Tongo

Verb

feri

1. To tease.

Swahili

Etymology

Borrowed from English ferry.

Pronunciation

• Audio (Kenya)

  (file)

Noun

feri (n class, plural feri)

1. ferry (boat)

   Synonyms: kivuko, pantoni

Venetian

Noun

feri

1. plural of fero